Iubirea in Ocean City

Cred ca vi se pare ciudat un pic titlul postului meu, dar in Ocean City e o iubire aparte. O iubire diferita.

In iunie te urci in avion, nestiind pe cine vei cunoaste acolo, ce te asteapta, ce fel de oameni. Odata ajuns acolo, incepi sa intri in contact cu multa lume dornica de socializare. Unii din ei se indragostesc. Exista mai multe tipare:

- 2 romani care stau in aceiasi casa, se vad se plac, locuiesc impreuna de la inceputul relatiei, pot sa vada daca merge sau nu. Au activitati casnice impreuna, incearca sa-si ia zile libere impreuna ca sa mearga la plaja. Cazul ideal e cand sunt din acelasi oras din Romania, relatia putand continua foarte usor, dar chiar daca sunt cativa kilometri distanta se rezolva, doar sunt din aceiasi tara. Acest timp de relatie este cea care rezista in timp, multe dintre ele ajungand la casatorii. Aici ca si o paranteza putem sa adaugam cuplurile care vin cuplate de acasa, tot acelasi tipar au, doar ca se cunosc mai bine.

-1 roman si 1 strain (rus, bulgar, sarb, ucrainean, turc): acestia se intalnesc la munca sau la party-uri. E interesant ca sunt culturi diferite, amandoi vorbesc o alta limba decat cea natala cu partenerul, e amuzant. Relatiile de tipul asta sunt mai mult pentru amuzament, foarte rar rezista in timp, poate doar o promisiune pentru vara viitoare, sau pentru o vizita fiecare in tara celuilalt.

-1 roman si 1 american: ei bine...asta e cazul cel mai fericit, ar spune unii. Asta e cazul care schimba vieti. Cei doi se cunosc la munca sau la party-uri. Americanilor le plac europencele, iar europencelor le plac americanii. (nu pentru viza, de ce va ganditi asa? :P) Cum e relatia asta? Raspuns: ca in filme. Americanii sunt exact asa ca in filmele americane, funny, drogati, pusi pe distractie, stiu sa surprinda o fata, au masina, au bani, au muschi, sunt frumosi. Singura problema e ca rad de europeni cand pronunta anumite cuvinte, dar ne admira cat suntem de smart (ei fiind uneori mai prostuti). Ce se intampla cu relatiile astea? Aici e cam complicat. Exista mai multe variante. Voi lua cazul in care fata e romanca si baiatul american. Fata prefera sa ramana cu el in SUA, nu se mai intoarce, fata se intoarce in Romania, americanul vine si o viziteaza si fata se duce din nou in SUA. In aceste cazuri se alege cu casatorii. Alte cazuri, cei doi mai tin legatura o vreme, mai vorbesc pe Skype, dar distanta e prea mare, sau cei doi rup tot legatura, si nu mai stiu unul de altul. Indiferent de caz, vietile amandorura se schimba: americanul vede ceva diferit (american girls are bitches ), iar romanca e fascinata de tot ce inseamna cultura americana.

- ultimul caz: 1 roman care are prietena/prieten acasa si-si traieste iubirea pe Skype, cu povesti interminabile si fusuri orare diferite, tristeti si mai putin fun la petreceri. In acest caz se poate incheia relatia, daca se intampla unul din cazurile de ma sus, sau romanul se intoarce acasa si reia relatia de unde a lasat-o, doar el putin schimbat.

Poate va intrebati pe care le-am trait eu. Pe primele 3. :)) Dar, cazul 3 m-a marcat cel mai tare. Acum stiu tot  despre un baiat american, stiu ce-i place, cum actioneaza, cum se comporta. Poate fi enervant uneori, dar trebuie doar inteles. La urma urmei Christian Grey e american. :D

Cum e sa zbori peste ocean...

Sunt in aeroport in Budapesta. Astept. Aeroportul inseamna o asteptare continua, dar stii ca merita asteptarea. Fiecare din jurul meu are o destinatie finala, ceva care il asteapta la finalul acestei lungi asteptari. Tot timpul pe aeroport intalnesti oameni, care ca si tine calatoresc, si pentru ca timpul sa treaca mai repede incepi sa le descoperi povestea. Cei pe care i-am cunoscut eu, sunt proaspt casatoriti si merg in luna de miere, sunt atat de fericiti, incat imi transmit si mie din fericirea lor, si ma fac sa visez, ca intr-o zi cand si eu voi avea o cariera in spate, si ma voi casatori, voi merge in Republica Dominicana sa ma relaxez.

Am intalnit si studenti care merg cu Work&Travel (imposibil sa nu intalnesti), ei in schimb par asa de pierduti, stiu ca se duc intr-o lume necunoscuta, si nu stiu ce ii asteapta acolo, e de bine in orice caz.

Eu stau si citesc, ma cufund in alte lume, departe de stat la coada pentru check—in, pentru control, sau cautand porti intr-un labirint, numit aeroport.

Asteptarea s-a dovedit mai lunga decat trebuia, avionul avand intarziere de mai bine de o ora, iar pasagerii erau iritati pentru ca vor pierde legaturile. Din calmul asteptarii de la Budapesta, am trecut in agitatia de la Paris, unde toata lumea alerga ca sa-si prinda legatura. Asa de mare mi se pare Charle de Gaulle, cred ca am ers 2 km pe jos pana mi-am gasit poarta. Spre deosebire de alte aeroporturi la fel de mari nu au trenulete ca sa te duca de la un terminal la altul.

Zborul a fost super tare, am avut loc la geam si am privit norii si Europa de sus, nu credeam vreodata ca Turnul Eifel se vede asa frumos de la inaltime, si mai ales ca noi suntem atat de mici intr-o lume atat de mare.

Acuma stau si savurez o Cola cu 4 euro, pentru ca pe avion s-au zgarcit, ne-au dat doar o cola mica si 3 biscuti J), si astept avionul care ma va duce pe pamant american, in Washington DC. Long way till there. J Aeroportul din Paris e destul de organizat, in salile de asteptare nu ai cum sa te plictisesti: ai calculatoare, locuri de relaxare cu lumini, un fel de paturi, multe cafenele cu specific frantuzesc si bineinteles dutty free-uri, iar pe jos este un covor rosu indiferent de terminaul sau poarta la care esti.

Pe avionul spre Washington am primit mancare frantuzeasca din belsug, am baut chiar si un pahar de sampanie ca sa sarbatoresc, impreuna cu batraneii francezi de langa mine, aceasta calatorie. Francezii si americanii cred ca sunt cele mai patrioate natiuni, fiecare o tine pe a lui, pe avion vorbind mai mult franceza chiar daca zborul era spre SUA si in avion erau o gramada de americani. Activitatile care se pot face in avion sunt numeroase, pe langa mancat si baut, fiecare pasager are un ecran pe care se poate uita la filme, juca sau asculta muzica, poate dormi, se dau perne si paturi, sau conversa cu vecinii. :D

Avioanele astea care zboara transatlantic sunt uriase, zburand cu aproape 800 km/ora, la o inaltime mai mare de 10000 de metri, temperatura aerului fiind de -40 de grade. Pentru mai multa siguranta zboara cat mai aproape de tarm, adica pe langa Groelanda si Canada, de aici si frigul. In avion in schimb nu e chiar asa frig, dar ai nevoie de patura respectiva.

In Washinghton e total diferit aeroportul. Nu are caldura francezilor. Iar toate controalele prin care trebuie sa treci, te pot speria, mai ales daca vii pentru prima data.

Important e ca dupa 30 de ore dupa ce am pornit din Cluj, am ajuns cu bine in Ocean City, si chiar daca vremea nu e prea frumoasa, macar e aer de vacanta. J

Si timpul nu mai are rabdare...

15 iunie 2013, probabil trecut de 00:00, in Cehu Silvaniei, Salaj, intr-un club care ca tematica New York-ul, in jur plin de cunoscuti care si-au gasit fericirea intr-un loc, unde eu mi-am pierdut-o cu mult timp in urma, si am plecat sa o caut pe alte meleaguri. In toata aceasta monotonie, se aude in fundal, Alicia Keys-Empire State of Mind, si atunci e acel moment cand timpul se opreste in loc si un milion de ganduri imi trec prin minte. 

Mai sunt doua zile pana plec, si parca inca nu mi-a trecut acea indoiala pe care o am de mult timp, dar piesa m-a facut sa reflectez la sensul vietii mele. Acu doi ani am avut in minte un vis, mi-am plasat un obiectiv: in vara lui 2013 ma intorc in Ocean City. Pe parcus au fost atatea obstacole care au incercat sa ma indeparteze de la visul meu: job, prieteni, iubire, stabilitate a vietii. E ciudat cum prietenii mei care lucreaza in corporatii au o privire aparte cand le zic ca plec in SUA, o privire prin care se vad ei insasi acolo, si eu in schimb ma uit la ei, si ma vad eu in locul lor. Dar pe urma imi zic, am nici 23 de ani, am toata viata inainte sa lucrez intr-o corporatie, sa-mi fac o familie, un rost, dar, doar o sansa sa vad Grand Canyon si Las Vegas, si sa traiesc inca 3-4 luni de fericire, fara griji, fara stres doar eu, oceanul si dolarii. Stiu ca pentru voi e ciudat tot ce am scris eu aici, dar de cateva luni traiesc in dilema asta. In acest moment, cand pe fundal merge piesa, parca totul are sens, si inima imi spune: “stii ca, in adancul tau este un motiv pentru care ai ales sa pleci din nou”, si acel motiv din adancuri m-a adus aici.

Trecand peste toate aceste cugetari, sunt in plina pregatire. Am terminat cu maratonul examenelor, am inceput sa-mi fac bagajele, si sa-mi pun visele cu mine, unul cate unul. Mi-am luat “la revedere” de la persoanele importante din viata mea (aproape toate), e ciudat cum, an de an aceste persoane se inmultesc, si sentimentele mele pentru ele, sunt din ce in mai puternice.

Nu stiu daca am emotii, poate doar ma gandesc ca e lung drumul, dar faptul ca peste cateva zile voi sta la plaja, ma face sa-mi treaca toate emotiile. Voi tine legatura cu toata lumea, voi fi foarte conectata, nu-mi place sa ma izolez social, nici macar pentru cateva luni. Asa ca, va rog sa-mi scrie-ti pe telefon, pe Facebook, pe mail, voi raspunde cat de promt voi putea. Sper ca drumul sa fie ok, dar citind “Fifty Shades” stiu ca va trece mult mai usor. J Sper sa nu fie greva pe aeroport, vreme urata sau sa pierd ceva legatura…dar, ma descurc eu.

Incetul cu incetul se apropie

Azi a fost sesiunea de orientare de la American Experience pentru cei care pleaca in Ocean City. A fost o placere sa-l revad pe Calin(persoana de contact din Ocean City), cred ca si din partea lui a fost la fel. :)

Am primit aceleasi sfaturi pe care le stiu prea bine, dar de fiecare data imi face placere sa le ascult over and over:
- cand ajungi in SUA mergi la cel mai apropiat telefon public ca sa-l suni pe Calin si pe urma asteapta-l la cel mai apropiat Starbucks pana cand va adunati toti
- vei ajunge acolo undeva in timpul noptii, te vei caza si vei auzi sunetul oceanului pentru prima data
- in urmatoarea zi vei merge in Salisbury unde iti vei face Social Security Number(pentru cei care merg pentru prima data)
- vei descoperi calatoriile cu bus-ul din Ocean City unde e o adevarata distractie tot timpul
- vei petrece pana la 2 noaptea in club, pe urma in casa cuiva, dar mare grija la politie care e mereu la datorie, pe cal, bicicleta, pe jos sau cu masina :))
- daca esti minor ai grija cu alcoolul, incalci legea daca consumi, iar de cumparat nici nu se pune problema
- vei sta la plaja pana cand vei avea un bronz perfect
- sfatul meu preferat: daca esti prins intr-un curent in ocean, foarte important e sa inoti paralel cu plaja ca sa scapi (partea proasta e ca eu nu stiu sa inot asa ca voi striga dupa ajutor spre un salvamar dragut sa vina sa ma salveze :D)
- sa nu uiti de cumparaturile din Rehoboth (fara taxe si multe branduri cunoscute)
- cautarea unui al doilea job e o adevarata aventura, dar toata lumea isi gaseste in cele din urma :)
- pe la finalul verii va fi un uragan, poate ne va speria, poate ne va evacua, important e ca va fi o experienta noua.
- vei munci pe bani putini, dar iti vei permite sa-ti cumperi tot ce vrei (sa nu uiti sa-ti faci un cont la Bank of America, pentru studenti, ca sa-ti pastrezi banii in siguranta)
- vei locui intr-o casa cu multi romani, pusi pe munca si petrecere, vei lega noi prietenii
- iti va fi dor de casa, de familie, de prieteni, de tot, dar poti sa-ti cumperi cartela Suna Romania si sa-i suni :D
- nu uita de taxa de 6% care va aparea doar la casa, atunci cand mergi la cumparaturi
- si pentru ca totul sa fie perfect vei putea calatori: New York, Washington, Chicago, Niagara, Coasta de Vest, Miami

Suna bine, asa-i? Dintr-o data sunt din nou entuziasmata de plecare, de tot ce inseamana o vara de neuitat in Ocean City.

Primii pasi

Da, stiu a trecut mult timp de cand nu am scris nimic pe blog. Au trecut aproape 2 ani de cand m-am intors din SUA, chiar daca unii ziceau ca as putea scrie din amintiri, parca nu e acelasi lucru. De aceea m-am hotarat sa scriu din nou, pentru ca vara aceasta mi-o voi petrece din nou peste mari si tari, in SUA, in Ocean City, acolo unde eu ma simt cel mai bine. :)

Zilele astea am inceput sa imi fac actele pentru dosarul pentru interviul la Ambasada SUA. Multa birocratie, mult mers pe la tot felul de functionari. Dar, azi tinand in mana plicul cu foaia matricola, m-am simtit foarte aproape de SUA, am simtit ca tot efortul merita, si ca peste doua luni jumate imi va fi rasplatit.

Nu stiu cum va fi vara asta, poate mai buna, poate nu. Nu stiu exact la ce sa ma astept, si multi nu ma inteleg de ce ma duc a 3-a oara in acelasi loc, cand America e asa de mare si pot sa vad multe alte locuri. Da stiu, asta. Eu ma duc si fac acele lucruri care ma fac fericita, daca pentru mine Ocean City inseamna fericire, care e problema? :) Oricum anul asta mi-am propus sa calatoresc mai mult, sa ma distrez mai mult, sa-mi fac mai multi prieteni, sa lucrez mai putin, dar sa fac mai multi bani. Si stiu ca se poate, trebuie doar sa vreau.

Dar inainte de toate, sa imi iau viza, biletul de avion si apoi pot sa incep pregatirile. Pana atunci toate sunt vise, vise care se vor indeplini cat de curand.

Am pus o poza cu visul meu, poze pe care de 2 ani le urmaresc si ma uit cu nostalgie, dar si cu speranta.

Daca ai si tu un vis ca al meu, actioneaza, nu mai sta, du-l la indeplinire. Maine s-ar putea sa fie prea tarziu.

PS: poza e facut de fotograful de la Carousel Resort Hotel and Condominiums Ocean City.

Are you hiring?

Un alt episod al experientei americane este cautarea celui de al doilea job. Este un mod de ati petrece timpul intr-un mod util, vorbesc la modul cel mai serios, in sensul ca daca iti gasesti faci bani iar daca nu, macar cunosti persoane noi si situatii noi. E destul de greu sa-ti gasesti, totusi unii au noroc, altii au cunostiinte sau altii vocabular. Ce trebuie sa faci? Te inarmezi cu rabdare, pantofi comozi si o pornesti pe strazi. Intri in fiecare magazin, restaurant, hotel si intrebi de manager. Angajatii pot sa il cheme, sa zica ca nu e acolo sau pur si simplu sa se dea ei manageri si sa zica ca nu angajeaza ca sa isi pastreze ei jobul. Daca reusesti sa vorbesti cu managerul, e bine. Acesta zice ca nu angajeaza sau iti zice sa revii. Depinde foarte mult de dispozitia lui, dar si de atitudinea ta, sunt multi factori. Odata angajat incepe maratonul lucrului, oboseala continua, dar si satisfactia ca faci bani...depinde de fiecare. Sau pur si simplu poti sa stai cu un job sa traiesti ca un american, sa lucrezi, dar sa te si relaxezi, sa mergi la ocean si petreceri,sa calatoresti, sa dormi sau sa te plimbi pe boardwalk sau plaja cu cineva drag...sa te simti ca un turist:)). Oricare ar fi alegerea, important e sa te simti tu bine si implinit, sa iti traiesti propria experienta asa cum ai visat.

Just another day...

Incepe sa nu-mi placa fara internet. Adica pe langa faptul ca sunt departe de casa, departe de toti cei dragi...nici nu pot sa tin legatura cum as vrea. Uneori chiar ai nevoie sa vorbesti cu cineva. Mi-e dor de voi toti...voi care imi verificati in fiecare zi blogul ca sa vedeti daca nu am mai scris ceva. Nu zic ca nu-s de treaba cei din casa (10 la numar=))), dar fiecare are stresul lui, problemele lui si parca ma streseaza si pe mine. Nu-mi place atmosfera stresanta. E frumos aici in Ocean City, dar acuma la inceput e greu. Nu toti au joburi, nu toti lucreaza cat ar vrea incat sa-si faca bani, nu toti au al doilea job. Aici chiar muncim ca "negrii pe plantatie", o zis cineva chestia asta dar nu mai imi amintesc:d. Dar poate ca asta e farmecul...sa n-ai bani,sa muncesti pentru painea aia cu 3 dolari, dar sa te distrezi. Sa te bucuri ca esti la plaja cu persoane noi si interesante, sa te plimbi seara pe Boardwalk...si sa vrei sa-ti cumperi si tu chestii ca turistii=)). Tot timpu e loc de mai bine:).
In ultimele 2 saptamani am fost in diferite locuri: Cluj, Cehu, Budapesta, Ocean City...toate aceste locuri au un lucru in comun: Campionatul Mondial. Mi se pare ciudat ca oriunde ma duc e cate un meci, dar si mai ciudat e faptul ca habar n-am cine castiga cine pierde=))...sunt total dezinformata...(asta asa ca o paranteza, oricum sa ma anuntati si pe mine cine va castiga campionatul:)))

Ocean City...

<
Am ajuns in State, dupa o lunga calatorie cu avionul...dar mi-a placut:), te trateaza regeste. Dupa ore intregi de asteptat in aeroport si schimbarea de fus orar, ca tot timpu mi-e somn...nu mai stiu cand ar trebui sa dorm in mod normal.:D. Oricum socul cultural e destul de mare...americanii au numai masini mari...noi zicem ca le trebuie sa mari la cat sunt de grasi=))...hai ca am fost ironica:P. Nici trecerile pentru pietoni nu-s ca si la noi...nici semafoarele...ce sa mai zic de mancare, habar n-ai ce sa-ti cumperi ca de la toate te ingrasi:P. In rest e ok...merg cat pot de des la plaja...care e foarte curata, la munca, si povestesc cu romanii...foarte multi romani...si rusi=)). Ii recunosti repede pe straini, is tot timpu stresati si agitati. americanii is veseli plini de viata, te saluta, te intreaba ce faci:) Toti sudentii cauta al doilea job, toti se streseaza...uita ca sunt aici to work and travel...nu doar work:D Anyway...o sa dau mai multe detalii cand o sa am net in adevaratul sens al cuvantului. Oricum vor fi 3 luni de neuitat, orice are ocazia ar trebui sa o traiasca...te schimba...
Have a nice day..and god bless you all (cum zic americanii=)))