15 iunie 2013, probabil trecut de 00:00, in Cehu Silvaniei, Salaj, intr-un club care ca tematica New York-ul, in jur plin de cunoscuti care si-au gasit fericirea intr-un loc, unde eu mi-am pierdut-o cu mult timp in urma, si am plecat sa o caut pe alte meleaguri. In toata aceasta monotonie, se aude in fundal, Alicia Keys-Empire State of Mind, si atunci e acel moment cand timpul se opreste in loc si un milion de ganduri imi trec prin minte.
Mai sunt doua zile pana plec, si parca inca nu mi-a trecut acea indoiala pe care o am de mult timp, dar piesa m-a facut sa reflectez la sensul vietii mele. Acu doi ani am avut in minte un vis, mi-am plasat un obiectiv: in vara lui 2013 ma intorc in Ocean City. Pe parcus au fost atatea obstacole care au incercat sa ma indeparteze de la visul meu: job, prieteni, iubire, stabilitate a vietii. E ciudat cum prietenii mei care lucreaza in corporatii au o privire aparte cand le zic ca plec in SUA, o privire prin care se vad ei insasi acolo, si eu in schimb ma uit la ei, si ma vad eu in locul lor. Dar pe urma imi zic, am nici 23 de ani, am toata viata inainte sa lucrez intr-o corporatie, sa-mi fac o familie, un rost, dar, doar o sansa sa vad Grand Canyon si Las Vegas, si sa traiesc inca 3-4 luni de fericire, fara griji, fara stres doar eu, oceanul si dolarii. Stiu ca pentru voi e ciudat tot ce am scris eu aici, dar de cateva luni traiesc in dilema asta. In acest moment, cand pe fundal merge piesa, parca totul are sens, si inima imi spune: “stii ca, in adancul tau este un motiv pentru care ai ales sa pleci din nou”, si acel motiv din adancuri m-a adus aici.
Trecand peste toate aceste cugetari, sunt in plina pregatire. Am terminat cu maratonul examenelor, am inceput sa-mi fac bagajele, si sa-mi pun visele cu mine, unul cate unul. Mi-am luat “la revedere” de la persoanele importante din viata mea (aproape toate), e ciudat cum, an de an aceste persoane se inmultesc, si sentimentele mele pentru ele, sunt din ce in mai puternice.
Nu stiu daca am emotii, poate doar ma gandesc ca e lung drumul, dar faptul ca peste cateva zile voi sta la plaja, ma face sa-mi treaca toate emotiile. Voi tine legatura cu toata lumea, voi fi foarte conectata, nu-mi place sa ma izolez social, nici macar pentru cateva luni. Asa ca, va rog sa-mi scrie-ti pe telefon, pe Facebook, pe mail, voi raspunde cat de promt voi putea. Sper ca drumul sa fie ok, dar citind “Fifty Shades” stiu ca va trece mult mai usor. J Sper sa nu fie greva pe aeroport, vreme urata sau sa pierd ceva legatura…dar, ma descurc eu.
