M-am mutat

Mi-am mutat blogul aici-> http://lavinialung.wordpress.com

E mai frumos, mai simpatic, mai dragut. Va astept acolo. :)

You will never be home again...

Noi, Chisinau si Americanii

Dupa intoarcerea din SUA, cea mai faina parte sunt reuniunile care se fac din cand in cand. Asa ca 5 dintre noi, de pe faimoasa casa de pe 126, ne-am gandit sa facem o mica excursie in Republica Moldova, ca raspuns la invitatia lui Ionut, un alt coleg de casa, moldovean de fel.

Asa ca a urmat un lung drum spre Iasi si apoi spre Chisinau. E ciudat cum povestile din SUA se amestecau cu Moldova, cum dorul te curpindea, cum Carousel si 126 erau acolo prezente, cum Ocean City era mai aproape de noi decat credeam.

Da, stiu ca poate ne considerati putini nebuni ca am ales sa mergem tocmai in Chisinau dupa ce am fost in Las Vegas si ei in Bahamas. Dar, asa suntem noi, deschisi la minte si dornici de aventura.

Trupa era formata din mine, George, Iulian, Amelia si Gabi.

 

Chiar daca Ocean City era principalul subiect de discutie, eram deschisi si la alte provocari, si am avut parte. Excursia din Chisinau m-a detasat total de acasa, mi-a redat sentimentul de libertate pe care il aveam in SUA, iar aventura avea sa fie una memorabila.

Ne-am cazat la Funky Mamaliga, da stiu un nume tare ciudat, dar era un hostel tineresc si simpatic.

 

Ce poti sa faci in orasul asta? Ei bine, nu mare lucru. Ne-am plimbat prin centru, am mancat la restaurante, am fost a muzeu. Totul a fost ieftin, gri si trist. Oamenii sunt prea incruntati, prea tristi, prea saraci. Dar, nu orasul ne-a facut experienta faina, ci oamenii pe care i-am intalnit. N-am mai stat pana acum la hostel, dar imi place conceptul.

 

In cele 3 zile cat am stat la hostelul asta am cunoscut cei mai ciudati oameni, dar totodata oameni destul de nebuni sa-si urmeze visele...ceea ce mi-a dat de gandit. La cat esti dispus esti renunti ca sa-ti urmezi visele.

Sa va povestesc despre oameni: Un "Italiano vero", Rubens care era blocat in hostelul asta vreo 2 saptamani, pentru ca a venit sa-si viziteze iubita moldoveanca, care din pacate a plecat in Moscova din cauza unei probleme de familie. Of, moldovencele astea. :))

Surpriza surprizelor, au fost 4 americani...da, ai citit bine 4 americani. Vorba lui George, "nici aici nu scapam de ei". Eram atat de incantanti ca la reuniunea noastra, cu povestile noastre din SUA s-au alaturat americani...vai atat de americani erau. Aveau povesti interesant, erau in Peace Corps, si stateau 2 ani in Moldova ca sa-i ajute pe moldoveni, erau profesori, la scoli. Erau atat de destepti si open mind pentru niste americani, imi erau atat de dragi, si mi s-a facut iar dor de americanii mei din Ocean City. Inca ma mir ca au lasat SUA pentru Moldova, imi place sa zic ca intr-un fel sau altul vor sa "salveze lumea", sa faca o schimbare in bine.

 I-am invatat ce inseamna sa bei vin fiert, le-am ascultat povestile, ei pe ale noastre. Un pic de America in Chisinau. :)

In a treia seara, pe langa toti astia, ni s-au alaturat inca 2 personaje. Gerry, un batran bulgar/englez, care au calatorit in 126 de tari, a fost manager la trupe tari din 1980, acum la batranete ca sa nu se plictiseasca sta cateva luni in tari din Estul Europei. A stat si in Romania vreo 5 luni. Era atat de inteligent, asteptam sa-si citim cartea lui autobiografica. Avea atatea povesti, stia cuvinte in romana,(vorbea 16 limbi), era acel om de la care aveai ce invata, si nu te plictiseai vorbind cu el.

Ultimul personaj, cel care mi-a dat de gandit cel mai mult, cel care mi-a confirmat ca poti sa fii destul de nebun incat sa faci ceea ce te face fericit. Chris, un biciclist in jurul lumii...Dupa ce 2 ani a facut turul Americii si al Europei, acum de 6 luni a pornit in aventura vietii lui, turul lumii din Franta, pana in Indonezia si de acolo se va urca pe o barca pana in Australia, care e destinatia finala.

Aici aveti link spre blogul lui pe care il puteti citi, precum si varianta lui despre seara de la Funky Mamaliga. M-a impresionat mult, mi-a dat de gandit. A lasat toate in urma ca sa-si urmeze visul, sa faca ceea ce-i place si-l face fericit. Intr-o zi va avea si el o carte despre viata lui, ca si batranul Gerry. Mie imi pare putin trist, abatut, incercam sa-l inteleg, el incerca sa ma convinga ca trebuie sa fac ceea ce-mi place. Chiar m-a sfatuit sa ma mai duc un an in SUA, atat cat sunt tanara pot sa fac. Cum zicea el "doar nu o sa fac turul lumii pe bicicleta la 40 de ani."

Asa au fost zilele in tristul Chisinau, unde ne-am gasit locul nostru vesel, unde am baut vin fiert, am vorbit despre vise, iubire, calatorii. Toti eram intr-un fel sau altul nebuni, in felul nostru. Sunt mandra ca fac parte din categoria "nebuni", din categoria celor "altfel", care nu urmeaza cursul logic al vietii. Ei, bine dragii mei, acestia sunt oamenii care fac o schimbare in lume...oamenii care vor ramane in carti peste ani si ani. 

PS: ne cerem scuze in mod public lui Ionut, pentru ca nu am mai ajuns la "ospatul" lui de Craciun pe stilul vechi. :D

Nothing beats New York on New Year's Eve

Daca nu ati vazut filmul asta pana acum  e timpul sa o faceti. Se numeste New Year's Eve...

Despre ce e vorba? Despre New York in ajunul Anului Nou.
In fiecare an, in data de 31 decembrie, milioane de oameni se strang in Times Square, pentru a trece intr-un mod diferit in anul ce urmeaza. Acolo pe langa oamenii adunati din toate colturile lumii, si concerte ale artistilor in voga, este si o bila care coboara si tot coboara. In timp ce coboara, se arunca de sus biletele pe care sunt trecute cele mai ascunse dorinte ale celor care in timpul anului le-au scris pe un perete al dorintelor.

Ce faci, insa daca nu poti ajunge in Times Square, dar tot vrei sa-ti pui o dorinta, care sa fluture deasupra New York-ului, si care bineinteles ca se indeplineste? Ei, bine poti sa-ti scrii dorinta pe site-ul lor, iar ei promit solemn ca dorinta ta va fi trecuta pe un biletel.

 http://www.timessquarenyc.org/events/new-years-eve/wishing-wall/index.aspx#.UsAOBNJdUWc

De cativa ani, asta e traditia mea. Imi scriu o dorinta pe net, iar in 1 ianuarie ora 7 dimineata (12 ora SUA) privesc pe net live, cum dorinta mea zboara deasupra multimii, si imi doresc sa devina realitate. And, guess what? In 2013 mi s-au indeplinit toate cele 3 dorinte pe care mi le-am pus. Tu ce dorinte ai pentru 2014?

PS: unul din visele mele ascunse, e sa fiu macar o data in viata, acolo de Revelion. :)

Merry Christmas!!!

Diferente culturale...

Ma gandeam sa va povestesc o intamplare amuzanta, care se potriveste in perioada asta si care arata diferentele de cultura dintre noi si ei.  Unora dintre voi v-am povestit-o…si am ras de fiecare data la fel ca si atunci.

Era final de septembrie, si eu si americanul am mers sa ne cumparam inghetata undeva in Delaware. Am ajuns la un Billy’s parasit si am cerut inghetata. Asteptand tot povesteam si vanzatorul mi-a remarcat accentul si m-a intrebat de unde sunt:

“De unde esti?”

“Din Romania…”

“Cool, de unde?" 

“Din Cluj…”

“Aaaa…Cluj, da stiu, am fost acolo 3 ierni la rand, prietena mea fiind romanca…oras frumos Cluj.”

Si apoi discutia se muta intre cei doi americani, vanzatorul povestindu-i aventurile lor din Romania:

“In una din ierni, familia fetei a hotarat sa-mi arate si mie o traditie de a lor de Craciun. Romanii de Craciun, taie un porc din care mananca toata familia, tot timpul anului, poti sa-ti imaginezi asta? Se trezesc de dimineata, toata familia, toti vecinii si prind procul. M-au pus pe mine sa-l omor, nu inteleg de ce…dupa ce am alergat o vreme dupa el am reusit sa-l omor cu un cutit, ei ziceau ca in gat are cel mai mare efect. Apoi il prajesc, si iti vine sa crezi…ii mananca pielea, si li se pare buna. Pentru ca traditia sa fie completa toti beau o bautura ciudata.”

„Palinca” spuse celalalt american, uitandu-se mirat, socat la mine. Iar eu zambind ii zic: „Da, facem asta in fiecare an.” :)) )

Mi-e greu sa descriu mirarea lui. Socul a fost atat de mare pentru el, incat dupa o juma de ora dupa ce am plecat de acolo, imi zice asa, fara nicio legatura. „Ma tot gandesc, Lavinia, cum sa taiati bietul porc?”.

Iubirea in Ocean City

Cred ca vi se pare ciudat un pic titlul postului meu, dar in Ocean City e o iubire aparte. O iubire diferita.

In iunie te urci in avion, nestiind pe cine vei cunoaste acolo, ce te asteapta, ce fel de oameni. Odata ajuns acolo, incepi sa intri in contact cu multa lume dornica de socializare. Unii din ei se indragostesc. Exista mai multe tipare:

- 2 romani care stau in aceiasi casa, se vad se plac, locuiesc impreuna de la inceputul relatiei, pot sa vada daca merge sau nu. Au activitati casnice impreuna, incearca sa-si ia zile libere impreuna ca sa mearga la plaja. Cazul ideal e cand sunt din acelasi oras din Romania, relatia putand continua foarte usor, dar chiar daca sunt cativa kilometri distanta se rezolva, doar sunt din aceiasi tara. Acest timp de relatie este cea care rezista in timp, multe dintre ele ajungand la casatorii. Aici ca si o paranteza putem sa adaugam cuplurile care vin cuplate de acasa, tot acelasi tipar au, doar ca se cunosc mai bine.

-1 roman si 1 strain (rus, bulgar, sarb, ucrainean, turc): acestia se intalnesc la munca sau la party-uri. E interesant ca sunt culturi diferite, amandoi vorbesc o alta limba decat cea natala cu partenerul, e amuzant. Relatiile de tipul asta sunt mai mult pentru amuzament, foarte rar rezista in timp, poate doar o promisiune pentru vara viitoare, sau pentru o vizita fiecare in tara celuilalt.

-1 roman si 1 american: ei bine...asta e cazul cel mai fericit, ar spune unii. Asta e cazul care schimba vieti. Cei doi se cunosc la munca sau la party-uri. Americanilor le plac europencele, iar europencelor le plac americanii. (nu pentru viza, de ce va ganditi asa? :P) Cum e relatia asta? Raspuns: ca in filme. Americanii sunt exact asa ca in filmele americane, funny, drogati, pusi pe distractie, stiu sa surprinda o fata, au masina, au bani, au muschi, sunt frumosi. Singura problema e ca rad de europeni cand pronunta anumite cuvinte, dar ne admira cat suntem de smart (ei fiind uneori mai prostuti). Ce se intampla cu relatiile astea? Aici e cam complicat. Exista mai multe variante. Voi lua cazul in care fata e romanca si baiatul american. Fata prefera sa ramana cu el in SUA, nu se mai intoarce, fata se intoarce in Romania, americanul vine si o viziteaza si fata se duce din nou in SUA. In aceste cazuri se alege cu casatorii. Alte cazuri, cei doi mai tin legatura o vreme, mai vorbesc pe Skype, dar distanta e prea mare, sau cei doi rup tot legatura, si nu mai stiu unul de altul. Indiferent de caz, vietile amandorura se schimba: americanul vede ceva diferit (american girls are bitches ), iar romanca e fascinata de tot ce inseamna cultura americana.

- ultimul caz: 1 roman care are prietena/prieten acasa si-si traieste iubirea pe Skype, cu povesti interminabile si fusuri orare diferite, tristeti si mai putin fun la petreceri. In acest caz se poate incheia relatia, daca se intampla unul din cazurile de ma sus, sau romanul se intoarce acasa si reia relatia de unde a lasat-o, doar el putin schimbat.

Poate va intrebati pe care le-am trait eu. Pe primele 3. :)) Dar, cazul 3 m-a marcat cel mai tare. Acum stiu tot  despre un baiat american, stiu ce-i place, cum actioneaza, cum se comporta. Poate fi enervant uneori, dar trebuie doar inteles. La urma urmei Christian Grey e american. :D