American Experience...

Dupa ce m-am intors din State, am un singur gand...sa ma duc inapoi, sa zbor din nou 10 ore deasupra oceanului, sa ma stresez in nou cu jobu, sa cunosc din nou multa lume, sa descopar noi locuri. Pentru ca vreau sa traiasca si alti studenti experienta pe care am trait-o eu, am ajuns la o colaborare cu American Experience, astfel ca stau cateva ore pe zi la stand in facultate si fac ceea ce imi place cel mai mult in momentul de fata: sa vorbesc de America. Imi place ceea ce fac, imi place cand vad in ochii lor ca viseaza la ceea ce ii asteapta acolo...asa cum eram si eu acum un an de zile...visam cu ochii deschisi. Imi place asa mult ca pot sa le dau sfaturi, sa ii asigur ca totul va fi bine chiar daca acolo planurile nu coincid cu cele de acasa. Fiecare isi traieste experienta in mod diferit...nu e la toti la fel. Fiecare are povestea lui... Asa ca toti ce-i care vreti sa mergeti nu uitati un lucru: la inceput e greu, nu e ceea ce te astepti...dar dupa o luna incepi sa-ti traiesti visul, incepi sa-ti amintesti de ce ai mers de fapt acolo.
Mergeti sa va inscrieti cu incredere, chiar daca e scump...banii ti-i recuperezi, iar daca nu, macar stii ca ai facut in studentie ceva de care poti sa fii mandru, pentru ca nu oricine are curajul sa mearga peste mari si tari, banii nu sunt totul in viata...
Se pare ca si aici am inceput sa fac marketing...deci sunt in tema:)) anyway asta ii site-ul pe care trebuie sa-l vizitati http://www.americanexperience.ro/
PS: American Experience nu ma plateste ca le fac reclama pe blog=))...daca la asta va gandeati, vreau doar sa va ajut sa luati o decizie, si mie chiar imi place sa vorbesc despre asta...

Cum e dupa...

M-am intors din State de cateva zile. Totul e la fel...cum am lasat in iunie...dar parca ceva e diferit. Acuma totul compar cu SUA...deja folosesc prea des fraza "In America e...". Aici oamenii sunt mai reci, toate mi se par mai scumpe, totul mai murdar. Sau poate privesc eu totul cu alti ochi, din alt unghi, din alta perspectiva.
A fost destul de greu cu fusul orar...am dormit muuuult, apoi intalniri cu prietenii, imi place zambetul pe care il au toti cand ma vad...povestit la toata lumea cum e America. Incep sa ma satur de intrebarea "Cum a fost?", "Cu cati bani ai venit?":)). Dar trebuie sa am rabdare si sa le raspund tuturor frumos...Imi place sa comunic pe facebook cu noii mei prieteni pe care i-am cunoscut vara asta, sa ma uit la poze si sa-mi amintesc de momentele frumoase...si sa fiu mandra de mine ca totul a decurs conform planului. Chiar ma uitam intr-o zi la un film si am vazut imagini din New York, nu-mi venea sa cred ca eu chiar am fost acolo...si o lacrima s-a scurs pe obrazul meu, nu stiu daca de bucurie sau de regret.:) Din reflex caut in magazine M&M's din alea cu peanut butter, sau reducerile la Calvin Klein, adica megareducerile:P sau piesele R&B pe care le-am ascultat toata vara.
Am inceput deja sa fac planuri cu privire la anul viitor, unde ma duc, ce job sa-mi aleg...asa ca daca v-au placut aventurile mele, puteti sa veniti si voi cu mine sa traim momente de neuitat intr-o libertate totala. La anul o sa fiu majora in America si totul o sa fie mai usor.
In concluzie ma simt ciudat...sunt aici in Cluj, cu facultatea cu caminul...dar cu gandul acolo...la cat era de bine acolo...totul tine de adaptare...o sa ma adaptez si totul mi se va parea doar un vis...un vis trecator. Cum zicea Andrei:"Aici Lavy totul e trecator, oamenii, casa, experienta totul...pana si eu", si DA, avea dreptate.

Apogeu...

Nu cred ca mai e nevoie de cuvinte...pozele spun tot:)

Concluzii...

E sfarsit de septembrie...marea mea experienta se apropie de final, si e timpul sa trag concluziile.
Ce-am invatat in aceste 3 luni? In primul rand prin faptul ca am venit de una singura aici, si ca ma intorc teafara, spune multe. Am invatat sa ma descurc singura, de la zburat cu avionul pana la trait in casa cu inca 9 necunoscuti cu caractere diferite si conceptii diferite, si pana la a munci printre americani si pentru americani.Am invatatcum sa trec peste un uragan:P, am invatat sa-mi inving tupeul pentru a-mi cauta un job, iar atunci cand orice speranta de a-mi gasi imi erau spulberate, am perseverat, m-am ridicat si mi-am gasit. Am invatat sa-mi impart bani, pentru ca banii castigati de tine au mult mai mare importanta. Am invatat sa inving dorul de casa si de cei dragi, am invatat sa ma adaptez intr-o lume total diferita, cu mancare diferita, cu unitati de masura diferite, am invatat sa-mi fac prieteni. Nu poti sa traiesti singur intr-o lume ca asta ai nevoie de cineva cu care sa imparti experientele. Eu i-am avut pe Andrei si Roxana. Andrei era alaturi de mine acasa, si cand aveam timp liber incercam sa facem cat mai multe chestii pe care intotdeauna o sa mi le aduc aminte cu placere. De la el am invatat sa impart ceea ce am (stiti ca eu sunt mai zgarcirta si egoista de obicei, dar voi ma placeti asa cum sunt). Roxana era la hotel…cu ea barfeam toata ziua despre colegii de servici si de casa…munca era mai frumoasa, iar timpul trecea mai repede.
Am invatat ca munca nu inseamna neaparat numai bani, inseamna si distractie si posibilitatea de a invata lucruri noi. Nu o sa uit discutiile mele cu americanii, oaspeti la hotel sau clienti la magazin, discutiile mele cu Dan, poate cel mai tipic american pe care l-am cunoscut. De la ei am invatat ce e de fapt SUA, pentru ca Ocean City, e diferit de restul Americii, e locul unde se intalnesc toate natiile posibile, si unde totul se rezuma la afacere.
O sa-mi fie dor de tot. O sa-mi fie dor de ocean, niciodata nu m-am plictisit sa ma uit la el. Poate cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata e luna plina reflectata in ocean. Imi va fi dor de colegii de munca, de colegii de “cartier”, de boardwalk, si sa-i salut pe toti managerii de pe boardwalk in drum spre T-shirt Factory, pe care i-am cunoscut in marea mea aventura in a-mi cauta un job. Imi va fi dor sa ma duc cu Andrei la bay, ca sa privim in gol, doar noi doi. Imi va fi dor de discutiile si “petrecerile” de la noi de pe terasa pana la 1-2 noaptea. Imi va fi dor de Dr. Pepper, M&M(din ala de care noi nu avem), Smirnof Ice, American Chesse, de biscuitii de la Dollar Tree, de mers in vest la cumparaturi, in special la Marsalls, de radioul OC104. Imi va fi dor de agitatia pe care o ai cand muncesti cate 15-16 ore pe zi, si de satisfactia ca in ziua aia ai facut 100 de dolari.:)
Nu imi va fi dor sa ma trezesc dimineata la 6:20 (urasc ora asta), de mersul cu busul in care americanii tipa pana nu mai pot, dar imi va fi dor de cei cu care m-am imprietenit pe bus, parca diminetile erau mai frumoase cand vedeam ca x si y sunt si ei pe bus, nu imi va fi dor de mirosul de marijuana (adica de fan ars), sa vad cum toti se drogheaza. Cand i-am intrebat de ce fumeaza atata iarba, raspunsul a fost “Why not?”, inca incerc sa inteleg…de ce au satisfactie doar fumand iarba.
M-am schimbat aici, m-am ingrasat=)) (spre satisfactia voastra:P), gandesc altfel, privesc lucrurile altfel si am mai mult tupeu. Acuma e timpul sa-mi continui viata mea, ce a fost aici a fost trecator, totul a fost limitat la 3 luni. Nu regret nimic, si nici nu cred ca o sa regret vreodata. Inainte de a ajunge acasa…o sa ma opresc la New York…visul meu de cand eram mica…sa vad New York-ul, sa vad locurile unde se filmeaza filmele mele preferate, sa vad Statuia Libertatii.

PS: stati linistiti ca vin cu cadouri:d, si nu ma intre4bati cati bani a facut ca nu va zic...si nici nu-mi cereti bani imprumut ca nu va dau:P

Marketingul american...

Nu v-am impartasit demult din aventurile mele despre mari si tari...sincer nu prea am avut nici chef nici timp... Tinand cont de faptul ca din octombrie voi studia marketing, m-am gandit sa va impartasesc cateva chestii care le-am observat aici. In primul rand la tv sunt niste reclame super... la noi le urasti cand apar la tv, le injuri, aici e o placere sa le privesti, toate au o poveste emotionanta de obicei. Oricum la cate produse sunt aici trebuie sa se diferentieze prin ceva. Cand intri in supermarket totul e colorat...toate sortimentele, toate chestiile...stai in fata raftului si nu stii ce sa faci...pe care sa-l cumperi...prima data te uiti la reducerea care ti-o face cu cardul pe care ca client fidel trebuie sa-l ai.:)) Trebuie sa faci economii si daca esti american...mai ales ca americanii mananca pana se sparg, pe asta merg banii lor.
De vreo o luna de zile lucrez si intr-un magazin pe boardwalk...unde sunt zeci de magazine, poate sute. Aici am invatat marketingul primar...de piata:)). Trebuie sa vinzi tricoul cu ceva imprimat pe el...de obicei mesaje haioase(americanii sunt inebunitii dupa mesajele astea ex: "If you think that i'm a bitch you should see my mom", "Why the hell I have to press #1 for english", "mommy you are fired, nana is here""Don't bother me i'm crabby") si multe altele, sau cele care sunt cu Ocean City. Se vand foarte bine si cele cu echipe de fotbal: Eagles, Yankees, Steelers, Red Sox, Philies. Replica care imi place cel mai mult, cand nu avem decat marime mare e "It will shrink a little bit=))it's 100% cotton", nu ca nu ar fi adevarat dar ma amuza sa tot zic replica asta la nesfarsit.:)) Ceea ce e clar ca la sfarsit de sezon trebuie sa faci reduceri si sa le pui afara ca sa le vada tot americanu, trebuie sa fii atent ce reduceri au si ceilalti de langa tine...si niciodata sa nu inchizi primu...tot timpul trebuie sa fie alt magazin inaintea ta.:))
Sunt asa multe lucruri pe care mai trebuie sa le invat, dar e si asta un inceput...trebuie sa pornesti de undeva. (inca o chestie de la hotel...oricat de nashpa ar fi hotelul, daca are vreo 6 papagali mari frumosi, care sa si vorbeasca, sigur vei avea guests;) )

Dupa 20 de ani...

"Acu 20 de ani...intr-o noapte calda de vara (inca nu se stie daca e 21 spre 22 sau 22 spre 23, e un mister total), s-a nascut o fetita mica, slabuta si simpatica, Lavinia!!!" Asa ar putea incepe povestea vietii mele. O poveste cu multe intamplari, peripetii...unii zic ca e o poveste frumoasa...altii ca e ca oricare alta. Eu ce pot sa zic?...eu sunt mandra de mine, asa cum tati a fost intodeauna de mine...si va fi...
Acum la 20 de ani ma simt mai diferit ca la orice varsta...daca ma intrebai la 19 ani iti spuneam ca ma simt ca la 18, dar la 20 nu...nu ma simt ca la 19 ani. S-au intamplat asa multe in ultimul an, nu numai ca am schimbat prefixul, m-am schimbat eu. Am trait intr-un an, cate am trait in toata viata...am avut de toate...tragedii, bucurii, experiente...si aici nu ma refer numai la America. Am pierdut oameni, am castigat oameni, am cazut, m-am ridicat, am plans, am ras, mi-am schimbat perspectiva, modul de a gandi.
Azi ar trebui sa fie ziua in care ascult Voltaj 20, asa cum la 18 am ascultat Vama Veche 18, dar parca nu mi se potriveste, pentru ca griji am destule, iar de bani nu ma pot plange. Dar, tanara vreau mereu sa fiu...macar asta mi se potriveste.
Poate ma simt putin singura aici departe de casa, fara cei dragi...poate mi-am pierdut simtul petrecerii...sau poate nu-mi place ideea imbatranirii, dar chiar nu ma bucur ca-i ziua mea.(asta daca nu v-ati prins pana acuma despre ce e vorba). Pana acuma anuntam pe toata lumea ca 22 august e o zi importanta...anul asta am vrut sa vad cata lume isi aduce aminte de mine, la cine chiar ii pasa. Asa ca va multumesc tuturor care mi-ati urat toate cele bune, si imi pare rau de cei care m-au dezamagit...chiar imi pare:(...

Time is money (work&work)

Dupa ce v-am povestit despre cum se cauta al doilea job e timpul sa va spun despre viata cu 2 joburi. Acuma aproape toata lumea are 2 joburi. Toata lumea lucreaza de dimineata pana seara cate 14, 15 ore pe zi. E obositor, e stresant, nu mai ai timp de tine, nu mai ai timp de ceilalti,...de fapt nu te intalnesti cu ceilalti, te intalnesti doar cu colegii de munca. To ce faci e sa lucrezi dormi, lucrezi dormi. Toate acestea parca nu au importanta cand te gandesti la faptul ca tragi o luna pentru a-ti cumpara tot ce vrei, pentru a vizita tot ce vrei. La toti ne sclipesc ochii sub forma semnului dolarului, toti visam noaptea haine de firma si Statuia Libertatii. E ca un joc...din care trebuie sa iesi viu, supravietuiesc cei puternici, e ca o incercare pentru tine, o dovada ca daca iti doresti ceva poti sa faci, e o experienta din care iti dai seama ca pentru painea aia care o mananci trebuie sa depui un anumit efort...nu poti sa le ceri bani toata viata parintilor. Ajungi sa te miri de tine, sa nu te mai recunosti, sa fii mandru de tine. Incetul cu incetul te maturizezi mai mult decat credeai.:) Oricum nu mai esti cel de la inceputul verii...si nu vei mai fi niciodata.

Washington....

Asta este o poza pentru care merita tot efortul, toata munca, tot stresul, toti banii...eu si Casa Alba:).

Are you hiring?

Un alt episod al experientei americane este cautarea celui de al doilea job. Este un mod de ati petrece timpul intr-un mod util, vorbesc la modul cel mai serios, in sensul ca daca iti gasesti faci bani iar daca nu, macar cunosti persoane noi si situatii noi. E destul de greu sa-ti gasesti, totusi unii au noroc, altii au cunostiinte sau altii vocabular. Ce trebuie sa faci? Te inarmezi cu rabdare, pantofi comozi si o pornesti pe strazi. Intri in fiecare magazin, restaurant, hotel si intrebi de manager. Angajatii pot sa il cheme, sa zica ca nu e acolo sau pur si simplu sa se dea ei manageri si sa zica ca nu angajeaza ca sa isi pastreze ei jobul. Daca reusesti sa vorbesti cu managerul, e bine. Acesta zice ca nu angajeaza sau iti zice sa revii. Depinde foarte mult de dispozitia lui, dar si de atitudinea ta, sunt multi factori. Odata angajat incepe maratonul lucrului, oboseala continua, dar si satisfactia ca faci bani...depinde de fiecare. Sau pur si simplu poti sa stai cu un job sa traiesti ca un american, sa lucrezi, dar sa te si relaxezi, sa mergi la ocean si petreceri,sa calatoresti, sa dormi sau sa te plimbi pe boardwalk sau plaja cu cineva drag...sa te simti ca un turist:)). Oricare ar fi alegerea, important e sa te simti tu bine si implinit, sa iti traiesti propria experienta asa cum ai visat.

Impresii...

Dupa indelungi asteptari am reusit sa-mi iau un laptop din salariul pe o saptamana.:). Salariile sunt destul de mari aici, dar si viata e scumpa. E scumpa mancarea, chiria, taxele. Inca mi se pare ciudat ca pe raft in magazin sa fie afisat un pret, iar la casa sa platesti mai mult pentru ca doar acolo se aduga taxele. Nu e foarte mult e doar 6%, dar la sume mari se aduna. In orice caz aici tot se plateste, in afara de mancarea la biserica pe care ne-o dau ca sa ne ajute. Poate vi se pare ciudat ca zic ca ne dau mancare la biserica, dar e foarte buna, e gratis, e mancare gatita in stil american ca intr-un fel de cantina. Interesant oricum...si nu-i de ras=)).
Cred ca am mai zis-o odata ca americanii sunt oameni veseli, optimisti, politicosi. Am un coleg american care imi vorbeste de viata americanilor. El zicea ca americanii nu sunt stresati pentru ca sunt o natiune noua de doar 200 de ani, dar incetul cu incetul incep si ei sa imbatraneasca.:P. Noi credem ca americanii sunt oameni bogati si petrecareti. Nu e asa. Ei au credite pentru orice, pentru casa platesc chirie in general, iar cu petrecerile sunt destul de discreti ca e foarte stricta legea cu privire la alcool mai ales. Americanii in general, dupa ce vin de la munca se pun in fata televizorului si apoi se culca. Mi se parea ciudat la inceput cand la ora 4 cand ies de la servici sa-mi ureze "have a good night".=)) Oricum mai trebuie sa observ unele aspecte din vietile lor. Aaaa...sa nu uit faptul ca mananca numai prostii, mergi in magazin si te ingrozesti de ce mancare nesanatoasa au, si pe langa asta au si gusturi proaste la imbracaminte, aici ma refer la americanul de rand, care nu e star si nu are fite.:P
Aici in Ocean City mi se pare ca nu sunt multi americani=)). Vorbesc serios, adica mergi pe strada si auzi vorbindu-se rusa, romana, spaniola...si engleza bineinteles, dar, nu asa mult cum ma asteptam. Iar aici unde stau parca sunt intr-un cartier de romani, cu muzica romaneasca si impresii romanesti.:) Zicea un american in bus "I'm feeling like in fucking Europe"=)). Oricum astept sa vad New York-ul si Washington-ul ca sa-mi dau mai bine cu parerea.:)
Parca nu mi-e chiar asa dor de casa, aici traiesc o alta viata si sunt detasata de Cehu sau Cluj, dar oricum mi-e dor de verile de acasa, intotdeauna imi va fi.:) I'll be back...

Just another day...

Incepe sa nu-mi placa fara internet. Adica pe langa faptul ca sunt departe de casa, departe de toti cei dragi...nici nu pot sa tin legatura cum as vrea. Uneori chiar ai nevoie sa vorbesti cu cineva. Mi-e dor de voi toti...voi care imi verificati in fiecare zi blogul ca sa vedeti daca nu am mai scris ceva. Nu zic ca nu-s de treaba cei din casa (10 la numar=))), dar fiecare are stresul lui, problemele lui si parca ma streseaza si pe mine. Nu-mi place atmosfera stresanta. E frumos aici in Ocean City, dar acuma la inceput e greu. Nu toti au joburi, nu toti lucreaza cat ar vrea incat sa-si faca bani, nu toti au al doilea job. Aici chiar muncim ca "negrii pe plantatie", o zis cineva chestia asta dar nu mai imi amintesc:d. Dar poate ca asta e farmecul...sa n-ai bani,sa muncesti pentru painea aia cu 3 dolari, dar sa te distrezi. Sa te bucuri ca esti la plaja cu persoane noi si interesante, sa te plimbi seara pe Boardwalk...si sa vrei sa-ti cumperi si tu chestii ca turistii=)). Tot timpu e loc de mai bine:).
In ultimele 2 saptamani am fost in diferite locuri: Cluj, Cehu, Budapesta, Ocean City...toate aceste locuri au un lucru in comun: Campionatul Mondial. Mi se pare ciudat ca oriunde ma duc e cate un meci, dar si mai ciudat e faptul ca habar n-am cine castiga cine pierde=))...sunt total dezinformata...(asta asa ca o paranteza, oricum sa ma anuntati si pe mine cine va castiga campionatul:)))

Ocean City...

<
Am ajuns in State, dupa o lunga calatorie cu avionul...dar mi-a placut:), te trateaza regeste. Dupa ore intregi de asteptat in aeroport si schimbarea de fus orar, ca tot timpu mi-e somn...nu mai stiu cand ar trebui sa dorm in mod normal.:D. Oricum socul cultural e destul de mare...americanii au numai masini mari...noi zicem ca le trebuie sa mari la cat sunt de grasi=))...hai ca am fost ironica:P. Nici trecerile pentru pietoni nu-s ca si la noi...nici semafoarele...ce sa mai zic de mancare, habar n-ai ce sa-ti cumperi ca de la toate te ingrasi:P. In rest e ok...merg cat pot de des la plaja...care e foarte curata, la munca, si povestesc cu romanii...foarte multi romani...si rusi=)). Ii recunosti repede pe straini, is tot timpu stresati si agitati. americanii is veseli plini de viata, te saluta, te intreaba ce faci:) Toti sudentii cauta al doilea job, toti se streseaza...uita ca sunt aici to work and travel...nu doar work:D Anyway...o sa dau mai multe detalii cand o sa am net in adevaratul sens al cuvantului. Oricum vor fi 3 luni de neuitat, orice are ocazia ar trebui sa o traiasca...te schimba...
Have a nice day..and god bless you all (cum zic americanii=)))

O calatorie de mii de mile incepe cu un pas...

“O calatorie de mii de mile incepe cu un pas”. Am gasit acest citat in cartea de info cand am deschis-o sa ma apuc de invatat. (apropo am scapat cu bine de examene…asa cum le-am dat intr-o saptamana la repezeala, si eu ma mir de mine) Ciudat ca l-am gasit tocmai in cartea de info. Maine fac pasu. Maine incepe marea mea experienta. Merg in Ocean City, in Statele Unite. Maine pornesc spre Ungaria (trec pe la Dora, bineinteles:X), si apoi vineri voi avea parte de prima mea calatorie cu avionul. Sper sa nu am parte de experiente neplacute, cum “s-au laudat” unii.
Azi mi-am facut bagajele (tot am senzatia ca uit ceva…apropo, Anca mi-am pus prosopul tau de la promotie=))), am raspuns toata ziua la telefon, ma bucur ca va pasa de mine si ca va va fi dor de mine, si mie imi va fi dor de voi:*:*:*, cred ca imi va fi foarte dor. Oricum stiu ca experienta asta ma va schimba, nu voi mai fi Lavy care sunt acuma, voi fi o Lavy mai “umblata”:P
Fiecare experienta te schimba, sau inveti din ea. Pana si din statul in camin am invatat ceva, mai ales cand stai cu o fata nebuna care cheama politia ca ea nu-si gaseste patura, cred ca asta a fost cea mai tare faza din ultimele luni, tocmai in ultima mea zi de stat in camera aia. Pana si politaii au vrut sa rada, dar statutul de organ nu le-a permis=)). Dar am mai invatat ca poti sa te intelegi cu cineva cu care la inceput nu schimbai o vorba, sau ca poti sa-ti gasesti prietene adevarate. 
Sunt curioasa ce o sa invat din experienta americana, poate dau si acolo peste ceva nebuni), desi slabe sanse ca patesti de doua ori acelasi lucru.
Anyway…ne vedem la toamna si pe mess cateodata, cand imi va permite timpul si fusul orar. Sa aveti o vara faina, cu mult soare si distractie multa…chiar daca va fi fara mine.:P

FSEGA

Azi a fost ultima zi de cursuri si seminarii din anul I. Urmeaza maratonul de examene...din care sper sa scap cu viata bineinteles:P. Mi-a placut anul asta...mi-au placut colegii, e o adevarata placere sa mergi la facultate stiind ca te vei intalni cu x si y si veti mai schimba impresii. Mi-au placut profii...nu o sa ii uit pe profii de conta (eclair...nunu savarina=)), cine se abtine?:)))activele si pasivele au fost parca mai frumoase:), chiar daca cursurile au fost interminabile. Nu o sa uit drumul cu 25'u (din ala vechi:)),care uneori dura prea mult, sau cantina din Hasdeu, unde e aceiasi mancare:P.Nu o sa uit sedintele de la OSE, unde de multe ori ne prapadeam de ras=)) Nu o sa o uit pe Madalina cu care am suportat atatea in camera aia, poate prea multe, dar pana la urma a iesit bine.:) Nu o sa uit multe lucruri...


PS: va urez si eu cum zice profu de conta "Bafta si miracole" in sesiune...:P

I love TIFF

Aseara am fost la TIFF in Piata Unirii...super tare atmosfera, in aer liber, vreme buna, si muuuulti cinefili. Ca la un festival care se respecta. Bineinteles ca am fost printre cei care au stat in picioare si am privit filmul pe gratis, dar asta era farmecul. Cred ca ma duc si in zilele urmatoare...e prea tare ca sa ratez.

PS: Nu ma mai satur de spotu asta:D

Poveste de mai

Azi ascult asta...doar azi...:)


Vezi mai multe video din Muzica

Get up...

Ce faci atunci cand ai senzatia ca nu mai poti? Cand toate sperantele ti s-au dus? Cand simti ca esti singur si neajutorat? Cand ai primit cea mai rea veste posibila? Cand pur si simplu cade cerul pe tine? O dai pe depresie, plangi, urli, dai vina pe toata lumea numai pe tine nu...sau stai...numeri pana la 10 si te aduni, privesti partea plina a paharului? Eu in mod normal ar trebui sa va recomand varianta a doua, eu sunt cea optimista, cu gandirea pozitiva, cu citatele din carti despre cat de frumoasa este viata si ca trebuie traita la intensitate maxima. Dar, toti avem dreptul la momente in care sa plangem, sa fim tristi, sa stam acolo jos si sa nu vrem sa ne ridicam, sa ne indoim de capacitatile noastre, sa fim umani. Asa simtim ca traim, si putem aprecia momentele cu adevarat frumoase. Si totusi cand esti trist, si deprimat este cineva care cu zambetul lui, cu o vorba buna de a lui, cu simpla prezenta te face sa treci in extrema cealalta. Cand toti ceilalti nu-ti mai dau nicio speranta...exista una singura care are incredere in tine, care te face sa te simti mandru de tine...si care te face sa iti doresti sa continui. Nu pentru ca ar avea un interes, ci pentru ca asa simte el, si pentru el e o fericire. Acea persoana poate sa fie cineva drag, sau poate sa fie pur si simplu un strain, un strain pe care nu-l vei uita usor...
Si...DA poti sa continui MULT timp dupa ce ai zis ca nu mai poti.

Eu...

Ultimul episod pe care l-am vazut din Grey's Anatomy mi-a dat de gandit. Invatatura de la sfarsit era ceva in genu ca fiecare om cauta fericirea, dar nu-si da seama ca el de fapt a trait fericirea, dar si-a dat seama doar cand a trecut.
Cand vin acasa tot timpul am starea asta...ce bine era atunci...si acum e bine, probabil peste cativa ani voi zice ce bine era in anul I. Dar totusi acasa e acasa...Aici sunt sunt cei pe care ii cunosc de o viata, cei cu care am trait atatea experiente, dar parca nu mai e la fel. Nici ei nici orasul...ceva lipseste, parca nu mai apartin de aici...tot timpul e gandul ca trebuie sa plec. Atatea amintiri parca ma obosesc, regrete ca nu am facut anumite chestii si mandria ca am facut multe altele, ca mi-am facut prieteni adevarati, ca am trait experiente de care sunt mandra. In Cluj e altfel, prietenii de aici nu sunt la fel in Cluj...se schimba...iar cei din Cluj...ei parca fac parte din alta lume...din noua mea lume.
Si totusi pentru 3 luni am ales sa nu fiu nici acasa, nici in Cluj...sa fiu departe de toti, sa fiu doar eu si oceanul. Pentru mine e o provocare pe care o astept de mult timp, pentru altii e o nebunie, dar eu va trebui sa rezist. Sa rezist presiunii de a-mi da toate examenele intr-o saptamana (si sa si iau note bune pe deasupra), sa rezist oamenilor si locurilor de acolo, si dorului de casa si de cei dragi. De ce fac asta singura? Pentru ca de-alungul vietii singurul tau tovaras esti tu insuti...toti te abandoneaza la un moment dat din diferite motive. Madalina zice "E greu sa fii Lavy", eu ii raspund increzatoare: "E greu, dar nu imposibil". Am trecut eu si prin experiente mai grele, care m-au marcat si maturizat totodata. Oricum parca mi-e prea dor de anii de liceu...